Bosworth Toller's

Anglo-Saxon

Dictionary online

spearca

  • noun [ masculine ]
Dictionary links
Grammar
spearca, an; m.
A spark.
literal
Show examples
  • Spærca

    scintella,

    • Wrt. Voc. ii. 120, 21
    • .
  • Spearca

    scintilla,

    • i. 66, 39 : 284, 14
    • .
  • Ne biþ ðǽr leóhtes án lytel spearca,

    • Wulfst. 139, 11
    • .
  • Sleá hé him ánne spearcan,

    • Lchdm. ii. 290, 17
    • .
  • Hí ásprungan up swá swá spearcan,

    • Homl. Th. ii. 350, 23
    • :
    • Bd. 3, 10
    • ;
    • S. 534, 31
    • .
  • Ðæt manega menn geseóþ feallan of ðære heofene, swylce hit sýn steorran, hit beóþ spearcan of ðam rodere,

    • Anglia viii. 320, 33
    • .
  • His eágan wǽron fýrene spearcan sprengende,

    • Homl. Th. i. 466, 26
    • .
metaphorical
Show examples
  • Se spearca ðara gódra weorca,

    • Past. 14
    • ;
    • Swt. 87, 6
    • .
  • Sum spearca sóþfæstnesse,

    • Bt. 35, 5
    • ;
    • Fox 164, 2
    • .
  • Ne furðum án spearca mínes cynrenes nis mé forlǽtan,

    • Homl. Skt. ii. 30, 206
    • .
  • Gif ða scyldigan ǽnigne spearcan wísdómes hæfdon,

    • 38, 7
    • ;
    • Fox 210, 9
    • .
  • Word spearcum fleáh áttre gelícost,

    • Cd. Th. 274, 32
    • ;
    • Sat. 162
    • .
Similar entries
v. fýr-spearca.
Linked entries
v.  spærca.
Full form

Word-wheel

  • spearca, n.