wacen
- noun [ feminine ]
-
Ðone intingan ðínre unrótnisse and ðínre wacone (wæcene,
- Bd. M. 128, 23
tuae moestitiae et insomniorum causam,
- Bd. 2, 12 ;
- S. 513, 41
-
'Wel ðú dést ðæt ðú nalæs ðé slǽpe forgeáfe, ac má woldest wæccan (weacenum,
- Bd. M. 354, 7
- Bd. 4, 25 ;
- S. 601, 1-3.
-
Ðiú feórða waccen (feórþe ðære wacone,
- Rush.
quarta vigilia,
- Mt. Kmbl. Lind. 14, 25.
-
Ymb ða feárða wacune (wacan,
- Lind.
circa quartam uigiliam,
- Mk. Skt. Rush. 6, 48.
-
On ða æfterra wacone (waccane,
- Lind.
in secunda uigilia,
- Lk. Skt. Rush. 12, 38 .
-
Haldende wacone (wacana,
- Lind.
custodientes uigilias noctis,
- 2, 8.
-
Wacana mægna
incitamenta virtutum,
- Rtl. 63, 36.
Bosworth, Joseph. “wacen.” In An Anglo-Saxon Dictionary Online, edited by Thomas Northcote Toller, Christ Sean, and Ondřej Tichy. Prague: Faculty of Arts, Charles University, 2014. https://bosworthtoller.com/34185.
Checked: 2